Și pe acest anime l-am evitat o perioadă, aici din cauza imaginii de fundal, nu îmi inspira prea multe și la mine trebuie să fie de efect ca să-mi atragă atenția, plus că isekai-urile, în general, au ajuns să fie destul de previzibile pentru mine. Așadar, i-am oferit o șansă și am descoperit o poveste foarte drăguță.
Povestea e interesantă, nu începe original, sunt multe animeuri ce încep fix cu moartea eroului, dar m-a captivat de la primul episod tocmai datorită personalității personajului principal. Pentru că înainte să moară avea 37 de ani, se vede mereu maturitatea lui, indiferent de forma luată. E calm, bun la suflet, generos, tolerant, nu iscă certuri puerile când e insultat, responsabil, întrucât de la început, nu renunță la satul ăla pe care l-a salvat, ci își asumă responsabilitatea pentru ființele salvate și cunoscându-și puterea, continuă să aibă grijă de ele, ceea ce e o idee nouă pentru mine. Nu am mai întâlnit un protagonit care să stea în același loc, aceștia fiind aventurieri în general și nu ar aparține unei singure națiuni, ci ar călători constant. De fapt, aici toate personajele sunt interesante și bine structurate, deși sunt o grămadă, le poți reține ușor, fie după nume, fie după înfățișare (la Gopta mă refer). Cumva, aventurile lui Rimuru mă făceau să mă gândesc la un joc în care îți contruiești propriul oraș și ai grijă de el, pentru că scopul lui e să își dezvolte națiunea proaspăt formată.
Rareori mi se întâmplă să îmi placă personajul principal, dar aici am fost mereu de partea lui Rimuru.
Animația e frumoasă, pe alocuri cam statică, dar nu mă deranjează, atâta timp cât mi se arată că povestea ajunge undeva.
Coloana sonoră e superbă, foarte bine aleasă, la fel și vocile personajelor.
Per total, e un anime care merită vizionat. Recomand cu drag.